Analogia între Medicina Tradiţională Chineză şi cea occidentală ar fi: prima este precum pictura în acuarelă – poetică, dar dificil de înţeles, iar medicina occidentală este precum pictura în ulei, cu fiecare detaliu clar vizibil. Ambele sunt picturi, însă se bazează pe tehnici diferite. Ele nu exclud una pe cealaltă putând fi oricând combinate pentru un efect sinergic. Medicina Tradiţională Chineză a acţionat întotdeauna pe baza principiului “este mai bine să previi, decât să vindeci”, aceasta fiind esenţa căutărilor tuturor timpurilor de fapt şi tema principală pentru medicina viitorului.
Cu două de ani în urmă, în ‘Canonul Interior al Împăratului Galben’ se atrage atenţia asupra unor aspecte esenţiale: “un medic profesionist tratează persoanele care nu sunt bolnave, un medic bun pe cele care urmează să fie bolnave, în timp ce un medic mediocru îi tratează pe cei bolnavi”. În concluzie, un medic într-adevăr bun urmăreşte întotdeauna prevenirea bolilor sau stoparea avansării acestora acolo unde ele există déjà.
Medicina Tradiţională Chineză a pus întotdeauna accentul mai mult pe prevenţie decât pe tratament. Termenul „fără boală” apare pentru prima dată în ‘Canonul Interior al Împăratului Galben’ în capitolul pentru menţinerea sănătăţii mentale. Acest capitol este de asemenea si secţiunea ce prezintă metodele pentru atingerea longevităţii.
În capitolul anterior din acest canon se spune că un „om înţelept se ocupă întâi de cei care nu sunt bolnavi, apoi de cei deja bolnavi şi pune capăt neliniştii înainte ca ea să se instaleze”... Si anume, „tratarea unei tulburări sau înlăturarea unei nelinişti sunt precum săparea unei fântâni când ţi-e sete sau fabricarea armelor când războiul a început deja.” Importanţa prevenţiei este cheia medicinei. Altfel spus, trebuie să prevenim întotdeauna apariţia unei boli. Iar dacă boala a apărut deja, trebuie să-i urmărim evoluţia şi să prevenim recidivarea.
„Tratarea celor care nu sunt bolnavi” înseamnă prevenirea bolilor şi stoparea evoluţiei celor deja existente. Prevenirea îmbolnăvirii presupune maximizarea propriilor acţiuni subiective pentru ameliorarea sănătăţii, a energiei interne şi a imunităţii, concomitent cu adaptarea la condiţiile de mediu şi luarea măsurilor de precauţie necesare pentru prevenirea bolilor; deoarece „tratarea unei boli existente este datoria medicului, iar tratamentul în lipsa bolii este calea spre longevitate” (cartea antică ‘Tehnicile Dan Xi’).
Măsurile de prevenire a îmbolnăvirii includ îmbunătăţirea energiei Qi, relaxarea mentală, marirea rezistenţei, adoptarea unui stil de viaţă corect, dieta echilibrată, evitarea alimentelor ce împiedică recuperarea, consumarea de plante medicinale şi luarea tuturor măsurilor de precauţie pentru evitarea îmbolnăvirii.
Oprirea evoluţiei bolii înseamnă tratament în fază incipientă. Fără o atenţie corespunzătoare, în perioada de convalescenţă pot apărea recidive sau complicaţii. Măsurile de precauţie sunt aici intens recomandate. Asa dar, trebuie să se trateze boala cât mai curând pentru a-i împiedica evoluţia şi a accelera recuperarea. Cultura chineză a longevităţii este - in mod evident, potrivită si societăţii de azi afectate de tot felul de afectiuni, cu o majoritate a persoanelor în stare de sănătate oscilanta (sub- sănătate), predispuse la îmbolnăviri încă de la vârste fragede. Medicina Traditională Chineză pune accent pe prevenirea bolilor şi are un renume mondial datorită teoriilor sale avansate, de mii de ani. Scopul său principal este menţinerea sănătăţii oamenilor.
Celebrul filozof grec Hipocrate spunea: „Fără sănătate înţelepciunea nu poate fi împărtăşită, cultura nu se poate extinde, puterea nu se poate angaja în lupte şi cunoştinţele nu pot fi folosite.” Prosperăm când suntem sănătoşi şi stagnăm când ne îmbolnăvim. Multe din afecţiunile cronice pot fi prevenite prin tratarea celor care nu sunt bolnavi.
.jpg)
